Pic, pic, pic

Am să mă culc un pic,
și poate voi muri un pic,

din moarte întruna mă ridic
să mai trăiesc un pic,
viața și moartea,
pic, pic, pic.

Nostalgie de toamnă

Frige steaua dorului
În zborul cocorului
Pe sub nori de sânge
Ca vântul îi plânge,
Orizontu-n praf
Cântă în taraf
Copacii din zare,
Luna-i pe cărare
De mana cu soarele
Plecând cu cocoarele...

Palate căzătoare

Oare câte stele vor fi să cadă
În noaptea asta minte te-ntreb,
Mereu crezi că pe toate le știi,
Hai spune-mi câte vor cădea pe pământ
Să merg să le-adun deîndată.
Îmi vor lumina visele
Și privindu-le voi vedea reflectate
Peisajele văzute de dânsele,
Prințese dorind ca și țărăncile
Mângâieri și îmbrățișări înfocate.
Îmi voi liniști sufletul observând adevărul,
Dorințele mele se vor fi împlinit
Văzând ce-au ajuns deopotrivă
Mai marii pământului și ai cerului.
Și atunci nu mă voi mai tângui
Că nu am trăit în palate luxoase
Și nu am mâncat din tacâmuri de aur
Fructele dulci și carnea gustoasă

Răsărind din ce-a putrezit adineauri.