Supraconștiință

Supraconștiința este ermetică
ascunsă privirilor slabe,
nu are hotar printre cele
care se mișca ori se învârt,
este a nimănui și totuși a tuturor,
respiră și așteaptă,
se arată celor umili,
necunoscutul de departe
îl face aproape.

Noaptea prea lungă
se transformă-n lumină,
lacrimile creează mărgăritare,
cerul oscilează ca ceasornicul,
și Pământul vindecă rănile nemuritoritorilor 
ce nu şi-au desăvârşit căutarea.
Știți oare,

anotimpurile, viețile se rostogolesc
unele după altele
la ordinul supraconștiinței tale,
iar carisma, vorba convingătoare
nu le-ai mai dorit
în această mișcare
a eternului freamăt,
ca să vezi cum e lumea
când ești obidit,
și atunci o vezi drept
obosit de toată gloria inutilă
a formelor în care-ai trăit.