O nucă spartă cu latul
De un ciocan cioplit din piatră
Într-o o avalanșă de timp.
Miezul amar cu rășină de viermi
Izbucnește brusc într-un scâncet
Sub dunga orizontului
Fugind înainte.
Și-i seară și doare cântul furios
Al unei păsări ramase pe afară
Privind cuibul răsturnat jos
Cu inima amară.
Și-i un vânt sălciu
Pe sub hainele roase
Ori e sângele meu și nu știu
Cu buzele arse.
