Un deșert de singurătate

Toate florile lui martie

cad în aprilie
odată cu stelele din fiecare zi
pe care nu le vedem niciodată
până ce nu se lasă înserarea.

Oare de ce trebuie să așteptăm
atât de mult confirmarea deșertăciunii?!
Un sunet al oricărui simț
e suficient ca să vedem deșertul
valurilor ce se scufundă în sine.

Piciorul se clatină
sub a umbrei lui greutate,
ah, cât aș fi vrut să nu văd
acest gol care era deja născut
înainte de a mă naște,
ah, cât aș fi vrut să nu cred
că voind să mă salvez
înot în valurile-i și creez
un deșert de singurătate.