Apă

Formele apei
sunt în general diforme,
bătaie din palme,
clăbuci roșiori,

sub călători.

Apa vorbește,
scurmă, plesnește,
sforăie pe nas sau pe gură,
țâșnește din țușmele,
balene și chiuvete,
inundă parterul,
îneacă peștii
când le lipsește.

Apa le face pe toate, mustește, 

nu știu, te îmbie 

cu o vrajă,

apa care te plesnește pe stradă,
apa care cuvântă
sub limbă sau printre dinți,
tare de treabă 

când merge la mare,
pe-un iaht stă la soare,
cât vezi apă,
albastră, elastică,
apa dispune 
tot ce-i pe lume
și spală sprințară
toate creaturile

pe dinăuntru și-afară.

Decoruri

O foaie de hârtie așezată vertical,
Apretată de frig, seara
E un bun prilej să te frigi.
Odată cu această durere

Simți sentimente noi,
Frica întâi reprezentată de soarta copiilor,
Disoluția timpului, spațiul îngrămădit
Apăsând tâmplele între pereții pătați
De umbre și stafii, mături și pălării,
Coșmaruri, nesomn, ziua de mâine,
Lup rău, oi albe, oi negre,
Boli și părerile fastuos nefavorabile
Ce le stârnești ireversibil,
Regretele pentru vorbire,
Regretele pentru tăcere,
Frica de scenă, cuvintele tremurate,
Pierderea prestigiului neavut,
Închipuirile, mânia, orgoliul,
Părul cărunt, moțăiala, căscatul auditorului,
Puhoiul de gânduri pro și contra,
Foamea de altele, nemulțumirea, viermele,
Țesătura de mătase a păienjenișului interior,
Îngrijorarea turbată, patima, moartea
Se derulează sub ai tăi ochi -
Decorurile tale din casă.

Copacul

Mi-am așezat crengile
În formă de copac,
Mirosul l-am pus în ele
Și i-am dat flori,
Albe, roz, galbene în mijloc,
Și albine să le ducă iubirea
În fructe dulci ori amare.

Uneori am luat copacul în brațe
Și l-am străbătut până în vârf,
Cei de jos au crezut că sunt pierdut 
Când am atins cerul cu mâinile.

O ramură nevăzută ochiului muritor
S-a întâlnit cu ramura mâinii mele stângi
În dreptul inimii și a sărutat-o cu un fior

De dincolo de timp.

Mi-a fost frică urcând,
Crengile se rupea 

Mai repede chiar 

Decât puteam eu să urc,
Trosneau prea repede, prea trist
Chiar mai tragic
Decât puteam eu să le acopăr cu plânsul.

Am simțit durerea a o mie de spini
Toți ascuțiți, toți mlădioși,
Cu o traiectorie sinuoasă
Prin simțurile mele,
Luate la rând de încercările vieții.

În solul elementar,
Arat de plugul anotimpurilor,
O sămânță am pus,
Și în ea m-am semănat eu în întregime,
Veșnic pregătit să refac copacul,
Florile, fructele, frunzele.