În picioarele goale punem sandale
Apoi urcăm către cer cu intențiile
Și adormim fericiți.
Mai târziu avem zile anoste
Încărcate cu nori cenușii,
Gânduri închise în colivii
Înconjurate de fricile din adâncuri.
Urcăm în vis, cădem în nori,
Ploaia ne duce cu vânt rece înainte,
Am vrea să ne împotrivim rutinei,
Dar vedem că nu se mai aude nimic
Din ceea ce spunem
Și într-o adâncă tăcere ne stingem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?