Care strălucește în bătaia vântului,
Sunt un fulg până ce mor
Luat de soartă,
Creator al soartelor care sunt pe pământ,
Care sunt chiar mai departe
Sfredelind văzduhul
Și câmpiile Căii Lactee.
Sunt un fulg care zboară
Spre norocul tău
Spre gloria vieții
Indivizibilă oriunde te-ai întoarce
Una cu mine, una cu tine
În prezența perfectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?