Mi-i smulg din cap
Odată cu visele și iluziile mele
Mai gol chiar decât m-a născut mama.
Nu iau cu mine nici un sfanț,
Sunt o ființă bătută de vânt
În curgerea timpului
Ars ca un sfincs
La apusul deșertului.
Un val aduce alt val
Și țărmul se surpă,
Călător între două lumi
În care dorințele urlă.
Îmi las visele neîmplinite
În goană rotindu-se acum
După o altă stâncă în care să intre
După un alt sfincs.
