De scoici zgomotoase, înalte,
Cât luna și norii, în ploaie,
Ating buzele roșii, sticloase.
Vraja nopții urcând
Din vise lumina coboară
În adâncul măsliniu
Din univers farmec și vrajă.
O, ploaie, ce-mi spui,
Prin al mării limpede glas,
Ajunge să fii, ajunge să fiu,
Tăcerea îmi grăiește mai dulce
Când dorințele toate îmi tac.
