Dorul poartă o haină
Lungă până în pământ
Tivită cu stele
Mai aproape sau mai departe
De centrul inimii mele.
În fiecare seară-l aud
Cum bate ca un călător
La fereastra liniștii mele
Presărată prin casă.
Vrea să mă ia afară
Să-mi arate lumea nenăscută,
Abia o siluetă de spirit
Din realitatea ascunsă
Simțurilor neputincioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?