Sunt croite din apă,
Au ramificații din tunet
Și o culoare violetă
Vitregită de soartă.
Din momente sunt făcute orele
Și cei ce le măsoară desigur
Cu pași de la un capăt la celălalt
Al odăii cu sunet straniu.
Din momente sunt făcuți și copiii
Ce le primesc moștenire
Împreună cu lemnul putred și cariile
Ce rod oasele bunicii
Din colțul bisericii.
Tot din momente sunt făcute cazmalele
Și răsuflarea grea a groparilor
Cântecul plictisit al preotului
Și flacăra lumânărilor.
Din momente sunt create iluziile
Distanței și timpului,
Că s-a născut cineva,
Că a murit cineva
Ori o minte să priceapă
Această inerție perpetuă.
