să cânte
să se sfărâme
în note mai mari
sau mai mici.
Pot chiar să mă îndoi
ca un sunet scrâșnit,
un cui într-un lemn de stejar,
de exemplu o grindă
făcută unghi
de jur împrejur.
Pot o mulțime de lucruri
să stric
să le adun din nisip
ochii să mi-i umplu
cu firele vântului
și forma s-o cred rezistentă.
Pot să cosesc
aerul și să-l fac snopi
oilor să mă ofer spunându-le:
mâncați-mă, sunt bun de tot,
dar ele nu mă cred
deși nu mai sunt
dar ele nu mă cred
deși nu mai sunt
omul care am fost
și acum sunt verde
și atât de gustos.
și atât de gustos.