Clipa perfectă

Lângă zid 

Cu sentința luată
Aștept ziua

Ce-o vor face
Puștile bubuind.

Simt clipa aproape,
Memoria mi se dilată,
Au trecut aproape

Treizeci de ani din această

Clipă inevitabilă.

În sfârșit văd lumina
Materia mi se sfâșie
Se unește cu zidul
Și apoi cu iarba

Ce crește din mine.