Lumina serii

Ploaia stă cu aripile întinse
În pământ gata să se scufunde,
Ca un pescăruș pândește
Rădăcina însetată de unde.

Sclipește zarea sub biciul

Unui trăsnet răzleț,
Versul de drag al întregului univers
Se aude în mintea pământului.

Astfel se scurg zilele noastre

Arzător de obositoare,
La lăsarea serii nădăjduiesc 
Lumina va reveni orbitoare.