Eternul sacrificiu

În adâncul somnului primitiv

Visele sclipesc cu dinți de coșmar
Tăind rațiunea felii
Sub luna sihastră.

Gândul e doar un impuls
Muncit ca o pasare-n cuib
Când jderul se-apropie tiptil

Din inima nemiloasă a nopții.

O stea cade atunci ca o frunză,
Prăbușindu-se pe pământ,
Sângele tresaltă gâlgâind,
O ființă trăiește în trup
Și alta moare trăind în cealaltă.