Cu gâtul lung
Cu mărgele în vârfurile perilor
Cu ochii pe spate
Cu grija a toate
Ce sunt și nu sunt.
Un vierme în om
Motiv de nesomn
Când hoții dau iama
Și calcă pe steaua
Ființei în care stau
Lăsată între drumuri
Neîntrebând dacă am consimțit
Să fiu călătorit
De idei ce nu sunt ale mele
Snopit cu nuiele
Lipsit de toate acelea
Ce le-am dorit
Și s-au împotrivit să fie
Cum inima mea le știe,
Alegând forma pietrei rotunde
Căzând de niciunde
În viață și-n moarte
De-a valma-n prăpastie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?