Uneori îmi iau barda
și tai o trestie întristată
de moarte.
Plâng cu mult înainte
de a o tăia
neștiind de ce.
Plâng cu ambele mâini
unite cu pământul,
iar degetele-mi sunt
precum claviatura unui pian
care seamănă neverosimil de mult
cu treptele inimii.
