Căile se înmulțesc odată cu gândurile,
Se răsfiră, se înnoadă și țipă
Speriate de hruba în care au ajuns,
Desperate să spargă pietrele
Căzute din minte.
Inima se zbate în valuri
Și țărmul icnește de spume,
Peștii lovesc aprig
Tăcerea cu solzii lor de lumină.
Iar sângele se albește de timp
Ca un bătrân în baston
Lovind caldarâmul gol
De compasiune.
