Ispita

Luna culege strugurii
Printre frunzele veștede
Lângă mănăstirea de vânt
Cu cucuvele-n clopotnițe.

Greierii stins acompaniază mintea
Țârâind cu întrebări singuratice
În depărtarea de pași melancolici
Coborând la vale dinspre cetate.

Un fruct interzis mereu ispitește
Simțurile cu o îmbrățișare noptatică,
Despuiată luna în paharul cu vin
Dansează ca o bacantă sălbatică.