Iar poezia ales-am contra prozei pentru că rostește tomuri pe-o pagină cât palma...

miercuri, 18 octombrie 2017

Lacrimi de apă sărată


Cine-mi păstrează culorile
Când haosul sentimentelor se revarsă
Ca o haită de lupi peste brazdele
De zăpadă însângerată?!
Cine curăță cenușa rămasă
În urma amintirilor mele triste
Ca un lințoliu aruncat peste bătrânul
Ce nu se mai întoarce acasă?!
Îmi aduc aminte de copilăria senină
Pe cer proiectată cu inocență 
Și plâng ca vița de vie tăiată din rădăcină 
Cu lacrimi de apă sărată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?