Cerul nu se oprește niciodată din visare,
De aceea l-am așezat deasupra capului meu
Să nu-l ating niciodată cu degetele
Faptelor mele de toate zilele.
Și i-am presărat din loc în loc,
La milioane de vieți lumină una de alta,
Câte o stea să mă odihnesc
De-a lungul eternității mele.
Atunci împlinind toate iubirile avute,
Încep un dans nebun din pulberea lor,
Readucând lumina în toate ființele
Ce-au pierdut-o pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?