Frunzele cad ca un stol de păsări
Răpuse de efortul de a trece anul,
Înainte de a cădea în valurile albe de dedesubt
Își lasă suflul în aer sub forma de suflet.
Inima poetului ascultă această vibrație
Născută din sine și plânge înghețată
Până când păsările revin iarăși pe ramuri
Sub forma frunzelor primăvăratice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?