Florile, frunzele

Coaja de copac scârțâie pe ochiul meu

Întins înainte ca o săgeată,
Ținta e o scânteie, iar mintea mi-e arcul
Creat din creanga copacului.

Cum aș putea, mă întreb,
Să-mi găsesc liniștea
Printre frunzele cameleonice
Ale acestui copac,
Printre florile căzute din amintirile mele,
Printre bubele lui în forme ciudate
Asemănătoare corpului omenesc
Îngrășând pământul,
Hrănind rădăcinile acestui copac,

Mă întreb și mă întreb

Pana ce primăvara înnoiește copacul
Cu o mlădiță fericită
De lipsa întrebărilor -
Florile, frunzele.