Nici măcar florile care trebuie rupte
Pentru a fi date iubitelor,
Și-apoi nu mai știi
Care sunt florile
Și care sunt iubitele,
Ambele veștejindu-se
Din cauza dorințelor noastre.
De n-oi mai vrea nimic,
Poate toate florile și toate iubitele
Vor rămâne în locul etern
Din inima mea,
Departe de lumea asta tristă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea! Ce ai simțit citind această poezie?